miercuri, 27 iunie 2007

Invitatie la Cenaclul de Seară

Cenaclul de Seară

v ă i n v i t ă

la o nouă sesiune de lucru pe data de

30-iunie-2007 orele 17.30
în R o t o n d a 13 a

MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE

Vor fi lecturate poeme aparţinând poetei
Anne Marie Bejliu.


Clipa dă sens!
duminică, 24 iunie 2007

Cronica Cenaclului de Seară

Monica Mureşan sau drama telopoemelor de atelier

Frunza de stejar a Cenaclului de Seară

“Cine nu vede provoacă pe cine vrea,
iar cine Vede rămâne cu cine poate”

(Ioan Raţiu)


Sâmbătă, 23.06.2007, cu mult înainte de orele 17.30, iubitorii de poezie s-au reîntâlnit în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române, loc pus la dispoziţia noastră de directorul M L R, maestrul Dan Alexandru Condeescu.

De data aceasta am avut-o ca invitat pe poeta Monica Mureşan care a adus după cum se destăinuia la începutul sesiunii de cenaclu, „lucruri proaspete, din atelier”.

Deşi la o primă lectură poemele par simple, cu multe lucruri în plus, ele sunt totuşi închegate, având idei bine definite şi, dincolo de forma firească a exprimării, ironia şi sensurile adiacente, nu de puţine ori, mister.
Poeta Monica Mureşan a ajuns la nivelul la care lucrează mai puţin cu instrumentar estetic îndreptându-se mai mult către partea metafizică a poemelor.

Dar ...

Conu Marius este de părere că s-a citit foarte mult. Mult material poetic. Titlurile vor să transmită un mesaj, o joacă a cotidianului, care din păcate nu este susţinută. Utilizarea anumitor cuvinte în poeme denotă o formă de superficialitate legată de o dorinţă uşoară de a epata. Hibridismul utilizat de poetă poate fi sau nu fericit ales. De multe ori poemele seamănă cu o înlănţuire de epitete care nu spune nimic. Discursivitatea constatativă a acestor înşiruiri nu este susţinută prin nimic nou, dar creează o stare de nelămurire abisală. Faptul că nu este nici poezie nici proză, generează cititorului o problemă de interpretare: cât de sincer/curajos este autorul? Este prea multă jurnalistică în text, ceea ce face ca gestul artistic al poetei să depăşească rareori „ştirile de la ora 5 pm”. Revolta doar uşor constatativă şi titlurile continuate în paranteză dau impresia ori a unei stări de interiorizare a autorului ori a unei nesiguranţe gestionată nefericit de către poetă. Per ansamblu textele sunt artificiale.

Nici Alexandru Ciocioi nu a fost încântat de texte. După părerea dumnealui, în materialul prezentat sunt foarte multe pasaje de la care ar trebui să înceapă de fapt poezia.

În acelaşi context, Petre Flueraşu nu este de acord cu motto-ul ales de poetă, consideră că repetiţiile sunt obositoare, că este foarte greu de citit stilul greoi al materialului prezentat. Multe dintre ele sunt un mozaic de cugetări din popor cu umorul ratat. Poeta de fapt face un joc cu cititorul, dar nu există nici o senzaţie de atracţie în ideile uzate folosite de poetă. După părerea lui Petre, biografismul nu înseamnă poezie, iar un clişeu reinterpretat dă un clişeu prost.

Domnul Florin Grigoriu crede că autoarea a vrut să supere cititorul prin folosirea clişeelor care dau de fapt culoare poemelor. În totalitatea cuvintelor care supără, Monica Mureşan foloseşte totuşi şi lucruri frumoase, chiar dacă sunt legate de biografie. Autoarea face trimiteri, paradoxuri, cu o autoironie demnă de lăudat. Într-unul din poeme, ea face un întreg testament, în altul sugerează sărbătoarea pogorârii Sfântului Duh prin sintagma „totul se schimbă în a cincizecea zi”. Desigur mai sunt şi lucruri care trebuie îndreptate.

Domnul Ioan Raţiu, un pic supărat pe superficialitatea cu care antevorbitorii săi au tratat poemele Monicăi Mureşan, a restabilit adevărul, menţionând cele trei aspecte pe care el le-a identificat în poemele prezentate: preţiozitatea Cuvântului, realismul existenţial şi legăturile care ies din tipar. După părerea domniei sale, Monica ne-a pus în scenă drama îndepărtării şi bucuria apropierii Omului de Adevăr. Forţând puţin imaginea, cu referire la unul dintre poeme, Ioan Raţiu spune: „câţi dintre noi facem (forţând viaţa) acea eroare subiectivă de a nu vedea că aceste cuvinte se colorează de la sine. Nu este nevoie să le înăbuşim cu inutilitatea neînţelegerii sau neputinţei noastre de exprimare.”
Cuvântul în poezia Monicăi Mureşan este utilizat în toate sensurile, arătând că singurătatea doare, ca şi iubirea neîmplinită, sau ca o iubire a neîmplinirii.

Având în vedere că cineva din sală nu ştia cu exactitate ce înseamnă morenă şi oximoron, Florin Grigoriu a subliniat că poezia trece ca un gheţar prin poet şi lasă în sinele lui morene în care poetul descoperă alte universuri, altă curgere a timpului, altă nuanţă a cuvintelor morenă şi oximoron. Nu-i aşa, Andrei?

Liliana Hanganu consideră că există foarte multe legături între cele două grupaje de poeme prezentate. Se află în ele mici scenete, drame pe care le trăim zilnic, prezentate într-un limbaj cotidian, combinat cu un limbaj sofisticat, loc de unde apare oximoronul (nu-i aşa, Andrei?) şi poate de aici vine aparenţa de jurnalism. Monica utilizează cu succes jocurile de cuvinte şi de situaţii, jocul făcut prin schimbarea categoriilor gramaticale ale cuvintelor, toate acestea aducând o notă de autoironie, ironie, sarcasm. Impresia generală este a unui personaj care dialoghează cu sine. Cheia celor două grupaje este de fapt „artă pentru artă”.

Iulian Geantă este nelămurit de numele pe care ar trebui să le primească poemele prezentate, întrucât ele nu fac parte nici din poezia pe care o scriu poeţii, nici din proza pe care o scriu prozatorii. Poemele nu au, după părerea sa, conţinut, însă au imagini fade, care nu îl atrag.

Alexandru Priboieni crede că în poemele Monicăi sunt foarte multe trimiteri, printre care şi una către „Ana lui Manole”. Nimic durabil nu se poate obţine fără un sacrificiu.

A vorbit şi Doina Ghiţescu. „Sunt mai bune cărţile de proză ale Monicăi, îmi place proza, ea se simte bine în poem de proză”.

Partea a doua a cenaclului a fost susţinută de domnul Alexandru Ciocioi, care a recitat din poemele lui Nichita Stănescu, de domnul Florin Grigoriu, care ne-a prezentat afişul expoziţiei pictorului Ciocoiu Emil, şi de Andrei Petre Flueraşu, care ne-a prezentat câteva cărţi scrise de Haruki Murakami. Mare poet, mare caracter.

Din cauza caniculei, partea a treia n-a mai avut loc, aşa că, pe la orele 21.00 ne-am despărţit de Rotonda 13...

...unde sâmbăta viitoare ne vom întâlni cu Anne Marie Bejliu, la orele 17.30. Pentru cei care doresc, în data de 07.07.07 se va face o deplasare la Cluj, unde Anne Marie îşi lansează cartea, la Librăria Diverta Universităţii. Pentru detalii sunteţi rugaţi să luaţi legătura cu autoarea.

Clipa dă Sens!

Vă salută, din spatele monitorului,
Ioan Gabriel Puşcă Lupişor
miercuri, 20 iunie 2007

Invitatie la Cenaclul de Seară

Cenaclul de Seară

v ă i n v i t ă

la o nouă sesiune de lucru pe data de

23-iunie-2007 orele 17.30
în R o t o n d a 13 a

MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE

Vor fi lecturate poeme aparţinând poetei
Monica Mureşan.



Clipa dă sens!
duminică, 17 iunie 2007

Cronica Cenaclului de Seară

Violeta Stika sau clipa intuiţiei muzicale

Frunza de stejar a Cenaclului de Seară

« Poetul anunţă cetăţii, pământului
Că ploaia există, anunţă oamenilor că au datoria
Să spere »
(Octavian Paler)

Cenaclul de Seară a fost şi este de la începuturile sale un spaţiu de formare a tinerilor şi mai puţin tinerilor cu talent şi aplecare spre cele scrise. Desigur, în istoria, puţină ca timp (aproape doi ani), dar densă ca sesiuni (întâlniri săptămânale), au trecut pragul acestui cenaclu – fie că se ţinea într-o pivniţă, într-o vilă, în Blue Jack, sau în Rotonda 13 – şi valori autentice (unii au rămas, alţii mai vin din când în când), şi poeţi de unică folosinţă, dar şi oameni care, doborâţi de realitate, s-au rătăcit de drumul pe care noi îl urmăm bucuroşi: drumul scriiturii.

Nu am de gând să fac o dizertaţie despre criza morală a literaturii de astăzi, despre pseudo acte de cultură sau despre zburdălnicii sintactice mai năstruşnice decât iapa popii din Simila pe care le fac confraţii noştri. Intenţia mea este să afirm că de când tot trec oameni prin cenaclu, puţini au fost cei care doar din câteva discuţii să înţeleagă scopurile noastre de grup şi să adere mai repede şi mai complet la idealurile noastre, ca Violeta Stika, poeta, care ne-a prezentat sâmbătă, 16.06.2007, câteva din creaţiile sale.

În scrierea sa, Violeta nu pierde gustul marilor mistere, utilizează cu intuiţie feminină trandafirii transparenţei spirituale şi scrie firesc. Senzaţiile şi imaginile din versurile poetei redau cu fidelitate acea linişte interioară pe care Omul Violeta Stika le are şi stăpâneşte. De aceea poate nici nu a provocat un cataclism lingvistic sau imagistic atât de aşteptat de unii dintre noi. Violeta nu are o scriere cu axele frânte ci una cu o intuiţie descriptivă deosebită, în care urmăreşte, tablou după tablou, să transmită cititorului – uneori poate prea clar – subtilităţile gustului, aşa cum le percepe femeia. Violeta este cu siguranţă o scriitoare care va dura oricum mult mai mult decât ecourile celor scrise despre ea.

Dl. Profesor Florin Iordache, cel care dezlănţuie de regulă potopul de grindină criticistă asupra cititorilor din cenaclu, susţine că Violeta Stika este o poetă autentică, greu de aşezat pe o scară valorică. Poemele prezentate curg, sunt în corespondenţă cu tema aleasă, ies din contextul feminist. Poemele sunt realizate din punct de vedere al prozodiei şi se cunoaşte că, prin sensibilitatea afişată în texte, poeta Violeta Stika este apropiată lecturilor din Marin Sorescu.

După părerea domnului Ioan Raţiu, cuvintele nu sunt numai uneltele ci şi infirmităţile noastre, iar argumentul poetic vis-a-vis de Violeta Stika ar fi: cuvântul ne ajută sau ne înfruntă, între putinţa lui de a fi şi neputinţa lui, nimeni nu se poate lovi doar de realitate. Violeta clasicizează poetic motivul clipei. Ea a înţeles jocul: clipa este infinitul mic, din cauza căruia nu poţi atinge infinitul mare. A scos în evidenţă dl. Ioan Raţiu şi paradoxul întâlnit în versurile Violetei: « visele se duc să doarmă puţin » şi faptul că sunt versuri pline de zbateri interioare şi de lanţuri de imagini bine conturate. Poezia, spune dl. Raţiu, trebuie să se sprijine pe poezie pentru a rămâne poezie.

Conu Marius, acest conglomerat între conştiinţa inelului, zbatere poetică şi luciditate critică, spune că poezie Violetei Curge, nu are nici o angoasă, nici o nevoie. Poezia i se pare nostalgică, rememorarea unor timpuri şi atât. Nu apare lupta cu prezentul şi nici superficialitatea ca ancorare în realitate. Există o naturaleţe a prozodiei şi Conu Marius crede că în poezie nu există nici o lege în afară de fascinaţia pentru cuvânt şi pentru puterea lui. Dacă nu crezi în miracol, dacă nu instigi, nu poţi face nimic.

Petre Flueraşu, cel care a citit pe data de 16 iunie la Cafe Deko alături de poetul Adrian Firică, sfâşie poemul introductiv, unde apare construcţia « necuvinte », pe care Petre o recunoaşte ca nichitiană, considerând poezia Violetei Stika patetică şi bazată pe emoţii neconcludente: versuri lungi care îngreunează lectura, finaluri ridicole, nu păstrează o logică a textului, majoritatea fiind meditaţii filosofice care merg ca motto. Dacă vrem să scriem pentru public, zice Petre, trebuie să scriem ce vrea publicul.

Domnului Ioan Turensky îi place evoluţia Violetei Stika în postura de poet, fiind surprins de verbul bărbătesc şi plăcut al autoarei. Dacă un poet nu poate înţelege ce a scris altul, după părerea lui Turensky, este cu siguranţă vorba de chinga, cutuma gramaticală. Orice poet are şi lucrări slabe, care scot în evidenţă versurile bune. Violeta a fost poate prea preocupată de încadrarea poeziei în cutume.

Ioan Raţiu este de acord cu cele spuse de dl. Ioan Turensky, susţinând că în fiecare poem există detalii care întregesc imaginile pe care poeta vrea să ni le transmită.

Liloo – Liliana Hanganu, muzeografa noastră, crede că poeta a mers pe două mesaje: primul ca o fugă de prezent şi al doilea ca o recuperare a unei tandreţi pierdute. Nu este o poezie feministă ceea ce ne-a citit Violeta, ci urmele unui moment trăit intens, o poezie a jocului, ca regăsire a universului pierdut a maturităţii calde.

M. Ariana Ivănescu crede că există o preocupare pentru poezie în viaţa interioară a Violetei, cunoscându-se de departe că autoarea iubeşte poezia, exprimarea în versuri.

Doamna Monica Mureşan vede în poezia Violetei un mixtum compozitum în care şi starea şi vârsta la care au fost scrise pentru eliberare sau exerciţiu, au o influenţă în dialogul cu sinele ei. Se simte ca tematică drama, poezia Violetei este veridică, nu este superficială, şi este egală cu ea, pentru că e sinceră. Nu este o poezie intimistă. Poate că intrând mai mult în lucrurile intime ar fi reuşit să depăşească epigonismele. Exerciţiile stilistice sunt redundante în poezia Violetei, se observă impresiunile lecturilor, şi sunt de apreciat ca diversitate de stări generate de amprenta poetei. Are şi contrarietăţi, demitizări, dar totul este în fapt un manuscris de atelier.

Pauză.

După pauză s-a trecut la partea a doua a cenaclului, care de această dată a fost dedicată memoriei regretatului om de cultură Octavian Paler. A fost evocat prin citate, amintiri, selecţii din texte, de către toţi cei 20 de participanţi la sesiunea de cenaclu. Înregistrarea audio a acestui moment deosebit a intrat în fonoteca cenaclului de seară, alături de discurile de vinil pe care poetul Alexandru Ciocioi ni le-a dăruit.

Partea a treia a fost o îmbinare armonioasă între chitara fermecată a Alinei Stika, venită special să ne (în)cânte pe versurile Violetei şi discuţii efervescente pe marginea textelor pe care participanţii le-au citit. Remarcabil a fost poemul lui Ioan Turensky, dăruit în manuscris Cenaclului de Seară, precum şi – din nou Alina Stika şi chitara ei. Finalul a fost o surpriză plăcută, făcută tuturor de poetul Alexandru Ciocioi, care ni l-a prezentat pe scriitorul Zaharia Bârsan, autor ardelean de poezie, teatru, eseu, proză, un nume pe nedrept mai puţin cunoscut. Mulţumim, domnule Alexandru Ciocioi.

Vă aşteptăm în Rotonda 13, locul liber de cercuri, sâmbătă, 23 iunie, 2007, orele 17.30, pentru a comenta creaţiile pe care doamna Monica Mureşan, le va aduce şi supune dezbaterii.

Clipa dă Sens !


Ioan Gabriel Puşcă Lupişor

Violeta Stika

CARPE DIEM!

Un greier cam şui
Umbla hai-hui
Printre flori in balcon ..
Şi fredona cam aşa..
"Carpe Diem, Carpe Diem..."
Eu neştiind
limba greierească,
L-am dus în iarbă
Să mai crească..
Iar el nebun,
A dat un tun
Pe alt balcon ..
Nici până azi ..n-am înteles,
De ce puştii de la şapte
Petrec noapte de noapte ?

O LACRIMĂ ÎN GÂND

Ce poţi să spui in noaptea
Când totul te doboară
Şi parcă cerul lumii
Pe tine a căzut ?
Ce poţi să spui, când toate
Se pare c-au fost spuse
Si parcă, dintre toate,
Nimic n-a fost crezut?
Ce poţi să dai tu lumii,
Când toate-au fost pierdute,
In lumi pe care gândul
Nu poate să le stie ?
Ce poţi să dai tu zilei,
Când toate se destramă
Şi vechea alergare
O ia de la-nceput ?
Ce poţi să dai tu serii ,
Când dorul te-nconvoaie
Şi un amurg răsare
În clipe ce au trecut ?
Ce poţi să ceri tu nopţii,
Când toate-au să te doară
Şi stelele-s vândute
Pe pulbere de vis ?
Când zorii or să vină
Peste pământul nins,
Ce spui şi dai vor fi doar
O lacrimă senina.

OGLINDA RĂSTURNATĂ

Dacă stai vertical, dai cu fruntea de cer,
Şi ca într-un miracol toate visele pier.
Dacă stai aplecat ,dai cu fruntea de ape ,
Şi de cerbii bătrâni ce-au venit să se-adape.
Dacă stai în genunchi, dai cu fruntea de pietre,
Ce-ai să crezi că sunt stele între unde strivite,
Dacă stai vertical, ai să afli curând
Cum un vis, poate fi o sclipire de gând.
Dacă stai... oare cine sa-ţi spună să ştii
Cum să dai vamă vieţii printre clipe târzii ?
Sa poţi trece de ape şi de pietrele ei ?
Dacă stai vertical totuşi, şti-vei ce vrei.

ŞI GATA

Şi gata ..
Visele se opresc aici..
Se duc să doarmă puţin ,
Pâna când totul va fi uitat.
Şi când se vor trezi …
Nu o vor lua de le capăt.
Vor merge poate
Prin freamatul clipelor
Şi pe aripi de pasăre
Dincolo de lume
Şi de cer .

DOR DE VISE...

Eşti dorul meu de dor de toamnă
Şi dor de ce-aş fi vrut să fiu
De aş dori şi mi-ar fi teamă
De dor, în ceasul cel târziu.
Eşti dorul meu pentru cuvânt
Ce nerostit imi stă sub pleoape.
Eşti dorul meu...Ascuns în gând ..
Eşti dorul meu de vise date .

ŞI NINGE…

Şi ninge..
Cu flori de castani
Sau fulgi de zăpadă?
Şi ninge..
Peste gândul meu
Pierdut hoinar,
Scăpat din timp
În clipa ce-o să vină.
Şi ninge….
Peste gândul nerostit
În clipa ce-a trecut.

TEAMĂ

Şi luăm lumina ,dar uităm s-o dăm,
Chiar de ulciorul este plin de stele .
Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt ,
Un însetat de taine efemere.
Şi suntem zei şi poate neputinţă,
În unda strălucirii din adânc.
Dăm viaţa, pe o clipă fără nume ,
Şi ne-nchinăm la dorul de cuvânt.
Şi de-am să fur o clipă veşniciei
Ca un tâlhar la margine de drum,
Tot teama mă va-ntoarce tremurând.
În dor de dor, peste dorinţa vie,

CITAT

Marin Sorescu a existat.
Dar a plecat
Să mai dea gândurile …
Lăsând nerăspunsă întrebarea
’’Ce-ai lua cu tine dacă?”…
Îl caut intre Rai si Iad,
Pe sub stelele clipind
Peste câmpuri şerpuitoare
spre munţi .
Îl caut…
Printre umbrele nopţii
Ce se furişează
Cu o pictură sub braţ,
În spatele Statuii
Izbită de spuma mării,
Culegându-i lacrimile
de pe piatră.
Marin Sorescu este.

MIRARE

A ars ca o creangă de alun
ratacită într-o pădure plină de brazi,
unde se rostogoleau conuri
mirate de arderea ei :
"de unde atâta tristeţe în cenuşă?"

Texte lecturate la Cenaclul de seară din 16.06.2007



miercuri, 13 iunie 2007

Invitaţie la Cenaclul de Seară

Cenaclul de Seară

v ă i n v i t ă
la o nouă sesiune de lucru pe data de
16-iunie-2007 orele 17.30 în R o t o n d a 13 a
MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE

Vor fi lecturate poeme aparţinând poetei
Violeta Stika


Partea a doua va fi dedicată regretatului scriitor
Octavian Paler

Clipa dă sens!
marți, 12 iunie 2007

Cenaclul de Seară - în casă nouă




Incepând de astăzi Cenaclul de Seară
are o nouă casă în paralel cu cea găzduită de siteul nostru partener Vulcanul de poezie.

Turneu de lansare de carte

Parteneri ADSUM

Proiecte Marca ADSUM

“Eminescu la Mânăstirea Văratec”

Facebook Badge Revista ZIP

Faceți căutări pe acest blog

Statistici, cataloage, clasamente:

Top Cultural Sites Documents

clock-desktop.com

Live Traffic Feed

Persoane interesate