sâmbătă, 28 iulie 2007
Alt fel de cronică
Alt fel de cronica
Citeşte Miralia, o frumoasă poetesă din Galaţi. Lectura stârneşte dialoguri şi monologuri.
Doamna Violeta remarcă metafore bine construită şi o anume personalitate poetică.
Domnul Flueraşu: de necrezut, începe cu o laudă, dar se pare ca nu-i vine bine aşa că redevine el însuşi. Ca atare: nu-i place titlul unor poezii. Consideră că poemele sunt în proză. I se pare stupid, dar metaforele îl deranjează. Dl. Flueraşu, cu un aparat critic foarte personal, adus probabil din Tanzania, măcelăreşte poemele fără metodă, taie în carne vie, beat de vorbele sale. Iată mostre de critică fluieraşică: poemele sunt greoaie; substantivele stau lângă adjective; imaginile sunt bune dar nu au nici o valoare; poemele sunt foarte bune dar nu-s poezie; poezia trebuie să te facă să râzi în hohote nu să te întristeze; rimele nu sunt bine plasate. Cu toată seriozitatea tânărul critic afirmă că simte nevoia să meargă la doctor, eventual la Spitalul de Urgenţă. Iată cum înţelege el să opereze un text. Cităm: palmele nu sângerează ci au sânge în ele; litera r, adică râurile după opinia sa, sunt prea multe; poezia nu trebuie să folosească natura; fotografia alb-negru nu spune nimic. Deasemenea îl deranjează metaforele, care fiind prezente prea des, ar fi bine şi fără ele. Consideră că poezia poate vieţui şi fără metafore. Deşi multe poezii i-au plăcut, el n-a rămas cu nimic din lectura lor. Propune ca poemele fiind prea lungi să fie tăiate în patru, chiar în trei.
Un alt critic foarte tăios este domnul Marius. Dânsul găseşte că poeta începe cu o idee dar ajunge la paradoxuri. Poeta aglomerează idei şi metafore într-un spaţiu prea mic. Dânsul, ca şi antevorbitorul său care a vorbit înaintea lui, din când în când conchide: „părerea mea”. Fondul literar glisează în gol, zice dânsul. Grupurile vocale şi consonantice abundă în fraze marquejiene care nu sunt sincere. O sfătuieşte pe poetă să fie directă, nu oraculară ca un jurnal intim. Nu dau sfaturi, zice dânsul, dar o sfătuiesc pe poetă să nu-şi pună în poezie toate stările.
Dl. Profesor: o poezie imagistică. Poeta creează ca un plastician. I se pare greşită o abordare a textelor cuvânt cu cuvânt.
Dl. Mihai Radu întrucât nu s-a scris un manual care să ne înveţe cum să scriem poezie, lecturarea poemelor din seara aceasta ne fac cunoştinţă cu un poet.
Dl. Raţiu: apreciază calitatea poemelor. Subscrie opiniei domnului Iordache privind imagistica, prezentă în poezia tinerei gălăţence. Găseşte că metafore fericite, poate personale, sunt prezente în poezia Miraliei. Spre diferenţă de dl. Petre Flueraşu, dl. Raţiu consideră că Miralia este o poetă autentică. Totodată, îi adresează lui Petre Flueraşu o amabilă invitaţie, anume când vorbeşte să tacă. Domnule Raţiu, sunteţi prea dur. Tânărul Flueraşu trebuie să înveţe în primul rând limba română, fiindcă abia atunci o să înveţe să tacă. Tânărului Flueraşu îi lipseşte de asemenea orice brumă de cultură literară. Şi-i mai lipseşte ceva: simţul măsurii. Câtă vreme nu-ţi cunoşti limba maternă în datele ei esenţiale, cât timp nu ai asupra ta o măsură care să-ţi ghideze haosul, să-l ordoneze, nu poţi spune nimic.
Dl. Alexandru Ciocioi: Bine ai venit, Mirela. Poezia ta este o poezie de mare atmosferă. Sigur, nimic nu-i perfect pe lumea asta, dar rolul nostru nu este să căutăm pete în soare ci să ne bucurăm de lumina lui. Aşa cum ne-ai bucurat cu poezia ta originală. Tu ai ceva de spus.
Doamna Liloo: poezia are candoare, este o poezie a aşteptarii, cu o puternică imagistică. Poate că unele poeme ar trebui sintetizate.
Subsemnatul consider poezia Mirelei rodul unei întinse culturi literare şi nu doar. Deasemeni, se observă o aparentă uşurinţă în elaborarea versului, aparenţă care vine dintr-o muncă laborioasă. Poeta are un cult pentru actul de creaţie. Ea scrie cum ar oficia şi de aici o stare înaltă a celor comunicate. Remarcabile sunt acumulările din istoria poeziei. Fără să alunece în influenţa unor vârfuri ale poeziei, ea şi-a însuşit o anume tehnică foarte personală. Este, fără îndoială, o poetă autentică, are o sensibilitate extraordinară, un acut simţ al limbii poetice şi a muzicii divine dată de vers. Este o poetă cu har.
Doamna Crăiţa Şerbănescu: o panoramă de imagini şi metafore, o poezie reuşită.
Dl. Alexandru Bănulescu: poeta este o vizionară. Recomandă mai multă atenţie la unele imagini.
Dl. Puşcuţă: avem de-a face cu un poet. Ar fi câte ceva de reparat dar asta-i treaba poetului. Este o poezie cu mesaj care vrea să ne transmită o stare. S-a subliniat imagistică, subscriu. Lungimea unor versuri sau mărimea unor poeme nu sunt cusururi. Îi întrevăd un viitor de poetă autentică.
Poeta mulţumeşte tuturor vorbitorilor afirmând că vorbitorii i-au transmis lucruri bune.
A consemnat,
Aurel Ifrim
Doamna Violeta remarcă metafore bine construită şi o anume personalitate poetică.
Domnul Flueraşu: de necrezut, începe cu o laudă, dar se pare ca nu-i vine bine aşa că redevine el însuşi. Ca atare: nu-i place titlul unor poezii. Consideră că poemele sunt în proză. I se pare stupid, dar metaforele îl deranjează. Dl. Flueraşu, cu un aparat critic foarte personal, adus probabil din Tanzania, măcelăreşte poemele fără metodă, taie în carne vie, beat de vorbele sale. Iată mostre de critică fluieraşică: poemele sunt greoaie; substantivele stau lângă adjective; imaginile sunt bune dar nu au nici o valoare; poemele sunt foarte bune dar nu-s poezie; poezia trebuie să te facă să râzi în hohote nu să te întristeze; rimele nu sunt bine plasate. Cu toată seriozitatea tânărul critic afirmă că simte nevoia să meargă la doctor, eventual la Spitalul de Urgenţă. Iată cum înţelege el să opereze un text. Cităm: palmele nu sângerează ci au sânge în ele; litera r, adică râurile după opinia sa, sunt prea multe; poezia nu trebuie să folosească natura; fotografia alb-negru nu spune nimic. Deasemenea îl deranjează metaforele, care fiind prezente prea des, ar fi bine şi fără ele. Consideră că poezia poate vieţui şi fără metafore. Deşi multe poezii i-au plăcut, el n-a rămas cu nimic din lectura lor. Propune ca poemele fiind prea lungi să fie tăiate în patru, chiar în trei.
Un alt critic foarte tăios este domnul Marius. Dânsul găseşte că poeta începe cu o idee dar ajunge la paradoxuri. Poeta aglomerează idei şi metafore într-un spaţiu prea mic. Dânsul, ca şi antevorbitorul său care a vorbit înaintea lui, din când în când conchide: „părerea mea”. Fondul literar glisează în gol, zice dânsul. Grupurile vocale şi consonantice abundă în fraze marquejiene care nu sunt sincere. O sfătuieşte pe poetă să fie directă, nu oraculară ca un jurnal intim. Nu dau sfaturi, zice dânsul, dar o sfătuiesc pe poetă să nu-şi pună în poezie toate stările.
Dl. Profesor: o poezie imagistică. Poeta creează ca un plastician. I se pare greşită o abordare a textelor cuvânt cu cuvânt.
Dl. Mihai Radu întrucât nu s-a scris un manual care să ne înveţe cum să scriem poezie, lecturarea poemelor din seara aceasta ne fac cunoştinţă cu un poet.
Dl. Raţiu: apreciază calitatea poemelor. Subscrie opiniei domnului Iordache privind imagistica, prezentă în poezia tinerei gălăţence. Găseşte că metafore fericite, poate personale, sunt prezente în poezia Miraliei. Spre diferenţă de dl. Petre Flueraşu, dl. Raţiu consideră că Miralia este o poetă autentică. Totodată, îi adresează lui Petre Flueraşu o amabilă invitaţie, anume când vorbeşte să tacă. Domnule Raţiu, sunteţi prea dur. Tânărul Flueraşu trebuie să înveţe în primul rând limba română, fiindcă abia atunci o să înveţe să tacă. Tânărului Flueraşu îi lipseşte de asemenea orice brumă de cultură literară. Şi-i mai lipseşte ceva: simţul măsurii. Câtă vreme nu-ţi cunoşti limba maternă în datele ei esenţiale, cât timp nu ai asupra ta o măsură care să-ţi ghideze haosul, să-l ordoneze, nu poţi spune nimic.
Dl. Alexandru Ciocioi: Bine ai venit, Mirela. Poezia ta este o poezie de mare atmosferă. Sigur, nimic nu-i perfect pe lumea asta, dar rolul nostru nu este să căutăm pete în soare ci să ne bucurăm de lumina lui. Aşa cum ne-ai bucurat cu poezia ta originală. Tu ai ceva de spus.
Doamna Liloo: poezia are candoare, este o poezie a aşteptarii, cu o puternică imagistică. Poate că unele poeme ar trebui sintetizate.
Subsemnatul consider poezia Mirelei rodul unei întinse culturi literare şi nu doar. Deasemeni, se observă o aparentă uşurinţă în elaborarea versului, aparenţă care vine dintr-o muncă laborioasă. Poeta are un cult pentru actul de creaţie. Ea scrie cum ar oficia şi de aici o stare înaltă a celor comunicate. Remarcabile sunt acumulările din istoria poeziei. Fără să alunece în influenţa unor vârfuri ale poeziei, ea şi-a însuşit o anume tehnică foarte personală. Este, fără îndoială, o poetă autentică, are o sensibilitate extraordinară, un acut simţ al limbii poetice şi a muzicii divine dată de vers. Este o poetă cu har.
Doamna Crăiţa Şerbănescu: o panoramă de imagini şi metafore, o poezie reuşită.
Dl. Alexandru Bănulescu: poeta este o vizionară. Recomandă mai multă atenţie la unele imagini.
Dl. Puşcuţă: avem de-a face cu un poet. Ar fi câte ceva de reparat dar asta-i treaba poetului. Este o poezie cu mesaj care vrea să ne transmită o stare. S-a subliniat imagistică, subscriu. Lungimea unor versuri sau mărimea unor poeme nu sunt cusururi. Îi întrevăd un viitor de poetă autentică.
Poeta mulţumeşte tuturor vorbitorilor afirmând că vorbitorii i-au transmis lucruri bune.
A consemnat,
Aurel Ifrim
Etichete:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turneu de lansare de carte
Parteneri ADSUM
Proiecte Marca ADSUM
“Eminescu la Mânăstirea Văratec”
Insignă Facebook ADSUM
Facebook Badge CDS
Facebook Badge Revista ZIP
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
BlogRoll
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu