luni, 13 august 2007
Crăiţa Silvana Şerbănescu
SUNT CEEA CE SUNT
părinţilor mei
m-ai privit în prima zi
îmbrăţişându-mă cu sfială
şi am simţit că mă iubeşti.
m-ai învăţat să merg
ţinându-mă de mâna ta
şi am simţit siguranţă.
mi-ai deschis porţile cunoaşterii
arătându-mi misterele lumii
şi am simţit frumuseţea sufletului
mi-ai dat poveţe
ferindu-mă de rău
şi am simţit blândeţea cuvântului.
sunt ceea ce sunt
o plămadă modelată din tine
şi te port în mine
până când uitarea celorlalţi ne va cuprinde.
ÎNGERUL FĂRĂ ARIPI
In memoriam Florian Pittiş
Intr-o zi
Dumnezeu
nu ştiu de ce
a plămădit dintr-un nor
şi o rază de soare
un înger fără aripi.
Îngerul nu s-a mâniat
pe Dumnezeu.
Cu fiecare clipă I-a arătat
cât de mult Îl iubeşte
iubind oamenii.
Iubirea sa
pentru oameni
a facut ca aripile
sa inceapa
sa creasca.
Când aripile
erau suficient mari
ca să poata zbura
Dumnezeu l-a chemat
pentru a-i fi aproape.
METAMORFOZE
Soarele leneş
încet
se arată la orizont.
Lumea somnoroasă
încet
se pune în mişcare.
Oamenii gri
constant
sorb cafeaua dimineaţa.
Timpul tic-tac
constant
se plimbă prin univers.
Anotimpuri nebune
iute
se amestecă.
Vremurile
iute
se petrec.
DEFINIŢII ÎN VÂNT
Focul
sufletul cenuşei
Fericirea
un glob de diamant
Tristeţea
o lacrimă de jar
Apa
infinitul la scară terestră
Timpul
invenţia genială ce răpune creatorul
Nebunia
sevrajul vieţii
Iubirea
......
ÎNTR-UN COLŢ UITAT DE VREME
am găsit
o călimară şi un cui ruginit
într-un colţ uitat de vreme
am căutat
un petec de hârtie
într-un colţ uitat de vreme
am găsit
un şerveţel mototolit folosit
într-un colţ uitat de vreme
am mâzgâlit
cuvinte cu cerneala prelinsă pe cuiul ruginit
într-un colţ uitat de vreme
am împletit
poezii din cuvintele gândurilor
într-un colţ uitat de vreme
am lăsat
poeziile scrise şi nescrise
într-un colţ uitat de vreme.
CHINURI
Mă doare
dragostea de viaţă
a Păsării Pheonix
Ce-o port în suflet.
Mă doare singurătatea
Care mă izolează.
Mă doare trupul
De freamăt şi zbucium.
Mă doare tristeţea
Din ochii oamenilor.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Şi stâncile cu creste ascuţite
Şi cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniştea-n suflet să se aştearnă
Pentru o secundă.
PREZENT
timpul
ne brazdează trupul
mizeria cotidiană
ne tine pe loc
gâdurile noastre
zboară-n direcţii opuse
atingerea ta
un parfum expirat
atingerea mea
o crispare reflexă
totul e haos
regretele nu mai au rost
UN BOB DE NISIP
am murit
un pic
prematur.
sufletul
sangereză
pansându-se singur.
continui
să exist
din ultimul bob
de nisip.
SUFLETUL UNUI PACATOS
Cu negura nopţii
Stau să mă-nvălui.
Cu gânduri frumoase
Încep ca să zbor
Spre ceruri înalte
Cerând ajutor.
Simt cum
Nisipul clepsidrei
Vrea-n vârtej
Să mă prindă.
Timpul înşelător
Din sufletul meu păcătos
Iubirea mea de Dumnezeu
Vrea ca s-o fure
Şi mai apoi,
S-o 'nlocuiască
Cu amăgiri
Şi promisiuni deşarte
Ca să-L reneg,
Să Îl hulesc,
Să Îl urăsc.
Ca judecata mare, dreaptă
În casa morţilor
Să mă trimeată.
Căci nu-I mai mare umilinţa
Decât atunci când…
Dumnezeul sufletului tău
Te dă uitării
Pe vecie
Neamintindu-şi că…
O dat’ a fost
Şi El un trup firav
Ca mine.
Iar eu încerc să am
Măcar o rază de lumină
Care să-mi alunge
Negura sufletului.
FARA IDENTITATE
Stau in globul meu de sticlă
Privesc lumea in jur
Îi observ cum mă privesc
Mă rostogolesc prin lume
Fără să mă pierd în mulţime
Încercând să evit obstacolele
Ca nu cumva, candva
Globul meu de stilcă
Să se ciobească
Iar numerotarea inversă
Spre inexistenţă să înceapă.
AVEM NEVOIE
avem nevoie
de cuvinetele
care nu mai vor să vină
la noi
pentru a fi rostite.
avem nevoie
de liniştea
care s-a îndepărtat
de noi
pentru a mai fi ascultată.
avem nevoie
de sufletul de copil
care s-a născut odată
cu noi.
NELINIŞTI NOCTURNE
Copil fiind visam
La Crai şi la Crăiese.
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern,
Ce-ajunge până-n soare şi la stele
Precum un fulg de nea
În adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de gânduri
Mintea-mi este plină.
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar şi atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de maluri aride sau de stânci,
Cu o forţă imensă care există doar în gând.
GÂNDURI
Dincolo de zori şi sori neatinşi
Albul laptelui stelar nepătat
Visele embrionului nenăscut
Iubiri moleculare nerostite
Doar timpul e singura constantă
NOI
Întinde palmele
Şi ia acest strop de suflet.
Priveşte prin el
Ca printr-un glob de sticlă
Şi-ai să mă vezi
Aşa cum sunt cu-adevărat.
Un ghemotoc de
Sentimente, gânduri, vise, amintiri
Semne ale inimii mele
Şi-ai să-nţelegi
Că tot ce ştiu ca să-ţi ofer
E doar iubire.
DORINŢE
Vreau să visez din nou
Vise frumoase
Cu care să îmi împodobesc gândurile
În fiecare seară
Vreau să trăiesc din nou
Miracolul vieţii
Cu care să renasc din nou
În fiecare primăvară
Nu vreau să simt din nou
Durerea abisului
Cu care am murit pentru a renaşte
În fiecare viaţă.
părinţilor mei
m-ai privit în prima zi
îmbrăţişându-mă cu sfială
şi am simţit că mă iubeşti.
m-ai învăţat să merg
ţinându-mă de mâna ta
şi am simţit siguranţă.
mi-ai deschis porţile cunoaşterii
arătându-mi misterele lumii
şi am simţit frumuseţea sufletului
mi-ai dat poveţe
ferindu-mă de rău
şi am simţit blândeţea cuvântului.
sunt ceea ce sunt
o plămadă modelată din tine
şi te port în mine
până când uitarea celorlalţi ne va cuprinde.
ÎNGERUL FĂRĂ ARIPI
In memoriam Florian Pittiş
Intr-o zi
Dumnezeu
nu ştiu de ce
a plămădit dintr-un nor
şi o rază de soare
un înger fără aripi.
Îngerul nu s-a mâniat
pe Dumnezeu.
Cu fiecare clipă I-a arătat
cât de mult Îl iubeşte
iubind oamenii.
Iubirea sa
pentru oameni
a facut ca aripile
sa inceapa
sa creasca.
Când aripile
erau suficient mari
ca să poata zbura
Dumnezeu l-a chemat
pentru a-i fi aproape.
METAMORFOZE
Soarele leneş
încet
se arată la orizont.
Lumea somnoroasă
încet
se pune în mişcare.
Oamenii gri
constant
sorb cafeaua dimineaţa.
Timpul tic-tac
constant
se plimbă prin univers.
Anotimpuri nebune
iute
se amestecă.
Vremurile
iute
se petrec.
DEFINIŢII ÎN VÂNT
Focul
sufletul cenuşei
Fericirea
un glob de diamant
Tristeţea
o lacrimă de jar
Apa
infinitul la scară terestră
Timpul
invenţia genială ce răpune creatorul
Nebunia
sevrajul vieţii
Iubirea
......
ÎNTR-UN COLŢ UITAT DE VREME
am găsit
o călimară şi un cui ruginit
într-un colţ uitat de vreme
am căutat
un petec de hârtie
într-un colţ uitat de vreme
am găsit
un şerveţel mototolit folosit
într-un colţ uitat de vreme
am mâzgâlit
cuvinte cu cerneala prelinsă pe cuiul ruginit
într-un colţ uitat de vreme
am împletit
poezii din cuvintele gândurilor
într-un colţ uitat de vreme
am lăsat
poeziile scrise şi nescrise
într-un colţ uitat de vreme.
CHINURI
Mă doare
dragostea de viaţă
a Păsării Pheonix
Ce-o port în suflet.
Mă doare singurătatea
Care mă izolează.
Mă doare trupul
De freamăt şi zbucium.
Mă doare tristeţea
Din ochii oamenilor.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Şi stâncile cu creste ascuţite
Şi cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniştea-n suflet să se aştearnă
Pentru o secundă.
PREZENT
timpul
ne brazdează trupul
mizeria cotidiană
ne tine pe loc
gâdurile noastre
zboară-n direcţii opuse
atingerea ta
un parfum expirat
atingerea mea
o crispare reflexă
totul e haos
regretele nu mai au rost
UN BOB DE NISIP
am murit
un pic
prematur.
sufletul
sangereză
pansându-se singur.
continui
să exist
din ultimul bob
de nisip.
SUFLETUL UNUI PACATOS
Cu negura nopţii
Stau să mă-nvălui.
Cu gânduri frumoase
Încep ca să zbor
Spre ceruri înalte
Cerând ajutor.
Simt cum
Nisipul clepsidrei
Vrea-n vârtej
Să mă prindă.
Timpul înşelător
Din sufletul meu păcătos
Iubirea mea de Dumnezeu
Vrea ca s-o fure
Şi mai apoi,
S-o 'nlocuiască
Cu amăgiri
Şi promisiuni deşarte
Ca să-L reneg,
Să Îl hulesc,
Să Îl urăsc.
Ca judecata mare, dreaptă
În casa morţilor
Să mă trimeată.
Căci nu-I mai mare umilinţa
Decât atunci când…
Dumnezeul sufletului tău
Te dă uitării
Pe vecie
Neamintindu-şi că…
O dat’ a fost
Şi El un trup firav
Ca mine.
Iar eu încerc să am
Măcar o rază de lumină
Care să-mi alunge
Negura sufletului.
FARA IDENTITATE
Stau in globul meu de sticlă
Privesc lumea in jur
Îi observ cum mă privesc
Mă rostogolesc prin lume
Fără să mă pierd în mulţime
Încercând să evit obstacolele
Ca nu cumva, candva
Globul meu de stilcă
Să se ciobească
Iar numerotarea inversă
Spre inexistenţă să înceapă.
AVEM NEVOIE
avem nevoie
de cuvinetele
care nu mai vor să vină
la noi
pentru a fi rostite.
avem nevoie
de liniştea
care s-a îndepărtat
de noi
pentru a mai fi ascultată.
avem nevoie
de sufletul de copil
care s-a născut odată
cu noi.
NELINIŞTI NOCTURNE
Copil fiind visam
La Crai şi la Crăiese.
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern,
Ce-ajunge până-n soare şi la stele
Precum un fulg de nea
În adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de gânduri
Mintea-mi este plină.
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar şi atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de maluri aride sau de stânci,
Cu o forţă imensă care există doar în gând.
GÂNDURI
Dincolo de zori şi sori neatinşi
Albul laptelui stelar nepătat
Visele embrionului nenăscut
Iubiri moleculare nerostite
Doar timpul e singura constantă
NOI
Întinde palmele
Şi ia acest strop de suflet.
Priveşte prin el
Ca printr-un glob de sticlă
Şi-ai să mă vezi
Aşa cum sunt cu-adevărat.
Un ghemotoc de
Sentimente, gânduri, vise, amintiri
Semne ale inimii mele
Şi-ai să-nţelegi
Că tot ce ştiu ca să-ţi ofer
E doar iubire.
DORINŢE
Vreau să visez din nou
Vise frumoase
Cu care să îmi împodobesc gândurile
În fiecare seară
Vreau să trăiesc din nou
Miracolul vieţii
Cu care să renasc din nou
În fiecare primăvară
Nu vreau să simt din nou
Durerea abisului
Cu care am murit pentru a renaşte
În fiecare viaţă.
Etichete:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turneu de lansare de carte
Parteneri ADSUM
Proiecte Marca ADSUM
“Eminescu la Mânăstirea Văratec”
Insignă Facebook ADSUM
Facebook Badge CDS
Facebook Badge Revista ZIP
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
BlogRoll
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu